Aug 5, 2012

Magic Mike/Mike Meseriasu' (2012)

Nota mea: 6.8
Regia: Steven Soderbergh
Gen: comedie, dramă

Morala mea: Grea e viața de artist. Noaptea vesel, ziua...tot vesel!

Dacă ai sub 15 ani sau te prezinți regulat la slujba de duminică, cred c-ar fi mai indicat să-l eviți pe Mike Meseriașu’ și să te orientezi către alte partituri, mai puțin îndrăznețe. În repertoriul de față avem mușchi la pachet, dansuri lascive, muieri exaltate care țipă cât le țin plămânii, bani în slip, mult ulei de corp, clubbing (sper că n-am greșit!), libertinaj (ca să nu zic destrăbălare) și câteva pastile de Ecstasy.

Așa cum intuiam, filmul nu are o poveste consistentă în spate, e doar un pretext de a sonda puțin în lumea striptisului masculin și de a-l pune pe Channing Tatum la treabă (despre care este știut faptul că a lucrat în industria de profil, înainte de a intra în actorie). Tatum îl întruchipează pe Mike, tâmplar (cât e soarele pe cer) și stripper cu state vechi (la răsărit de lună). Scena îi topește lacom hainele, dezvelind un trup frumos, lucrat, cu unduiri lascive pentru doamnele cu dare de mână. Are 30 de ani și știe exact ce trebuie făcut pentru a suci mințile femeilor dornice de spectacol și mai ușor de înfierbântat decât ceaiul pus la flacără. Iar toate acestea se petrec pentru o grămăjoară de bani, ultima treaptă (dar și cea decisivă) în drumul către împlinirea visului de-a pune bazele unei afaceri cu mobilă la comandă.


Prin intermediul lui Mike, își face debutul pe scena fierbinte și tânărul Adam (mândru posesor a doar 19 primăveri), proapătul muncitor demisionat care descoperă treptat trucurile meseriei de stripper, declarându-se încântat de noua viață. Se conturează progresiv o antiteză între bărbatul ajuns la vârsta de 30 de ani pe care îl bat gânduri de retragere din branșă (răzlețe inițial, dar tot mai închegate odată cu trecerea lunilor), devenind tot mai conștient de faptul că nu poate practica la nesfârșit strippăreala, mai ales că zilele ce trec nu-i aduc tinerețe veșnică și începătorul de numai 19 ani, tot mai încântat de noua lui activitate, primind cu brațele deschise toate avantajele pe care ți le poate oferi o astfel de îndeletnicire: sume frumușele de bani (tocmai când credeam că se câștigă extrem de ușor, vine din cer o afirmație ce plutește emblematic deasupra filmului ”Nu vrei să știi ce trebuie să fac pentru o bancnotă de 20!”), femei după bunul plac (separat sau în grup!) și distracție la maximum. Dar tânărul nostru va afla în curând că în instalațiile unei astfel de vieți nu curg doar lapte și miere, gustul dulce-amețitor fiind întretăiat de mătrăguna drogurilor și a inevitabilelor complicații pe care acestea le atrag după sine.

Clubul de striptease e condus cu multă băgare de seamă de către Dallas (Matthew McConaughey), un cetățean trecut de prima tinerețe, al cărui trup încă mângâie plăcut ochiul feminin și...cam atât. McConaughey îmbracă o atitudine de țărănoi modelată cu un accent care atinge culmea iritării. Mestecă gumă încontinuu și numără bancnote șifonate, la care adăugăm nelipsitul zgomot al elasticului care leagă grămăjoarele verzi. Dar, pe cât de enervant mi se pare Matthew McConaughey (și a așa a fost dintotdeauna în ceea ce mă privește!), pe atât de plăcut m-a surprins Channing Tatum, care nu doar arată și dansează FENOMENAL, ci e chiar simpatic, agreabil, privit și în ansamblu, nu doar analizându-i anumite părți ale corpului.

Deși e un film extrem de ușurel, fără o poveste solidă în spate sau dialoguri elevate, mi-a plăcut Magic Mike, cu accent deosebit pe prima parte a peliculei, până să ia acea turnură moralizatoare, pe care n-am digerat-o la fel de bine precum bicepșii generoși ai stripperilor de pe scenă. Nu mă așteptam să văd adevărate drame existențiale și filmul nici nu mi le-a oferit. Sau vreun amor țesut printre haine aruncate pe lustră, uleiuri de corp și exces de testosteron, deși putea, la fel de bine, să o facă. Și nici măcar n-am aflat povestea unei doamne care frecventează astfel de localuri, în special a planturoasei pe care o ridici în brațe pentru a-i arăta mușchii mai îndeaproape și-ți cocoșează zdravăn spinarea (riscurile meseriei!). Am văzut doar tineri dornici de distracție într-un spectacol erotic prelungit, un crâmpei de viață, cu tentațiile, mirajele și pericolele ei. Și tocmai când credeam că firul narativ se îndreaptă către o direcție mai bătătorită intelectual și că se va și întâmpla ceva în film, scena se întrerupe brusc, reluând spectacolul lasciv, dar cu noi ipostaze și coregrafii (muncitor, marinar, polițist, dar n-am văzut doctor cu stetoscop!!!). Finalul oferit este la fel de brusc, dând senzația generală a unui lucru neterminat (deși, în esență, el este terminat odată ce Mike iese din branșă!).

Nu am simțit nicio secundă că filmul ar încerca să mă tragă pe sfoară în vreun fel! E o poveste despre maturizare topită într-un spectacol fizic puternic îmbibat în testosteron, cu scene și aluzii vulgare, ce ar putea scandaliza o fire pudică, dar reale, în fond. Filmul explorează un stil de viață în felul lui, fără complexe, sentințe sau prejudecăți. Idealul plutește și el în zare, poate o iluzie optică la început, dar tot mai puternic conturat pe măsură ce mintea se încăpățânează să creadă în el și să-l îmbrățișeze, dând deoparte uleiurile de corp și accesoriile cu iz erotic.

Un film relaxant, amuzant, fără pretenții sau consistență, dar plăcut ochiului meu...doar ochiului, desigur!